Mester Popular Ceramica-Olarit Piatra Neamt

Ionela Lungu

Mester Popular Ceramica-Olarit Piatra Neamt reprezinta pagina unde puteti gasi informatii despre Ionela Lungu - Mester Popular Piatra Neamt.

Meşteşugul meu este, de fapt, un cumul de meşteşuguri, adică am adus laolaltă modelajul în lut cu tăbăcitul pieilor, croirea pielicelelor de miel la căciuliţe, dar şi cu împletirea fuioarelor de cânepă. Toate astea pentru a realiza figurine din lut ce întruchipează personaje cunoscute din poveştile şi povestirile nemuritorului Creangă. Am făcut şi eu precum povestitorul: dintr-un boţ de humă mi-a ieşit un Păcală, o Tuşă Mărioara sau un Moş Nechifor Coţcarul. Figurinele sau păpuşelele le fac intenţionat hazlii, apropiate, zic eu, de caracterul ţăranului român; acest fapt stârneşte, de obicei, râsul copiilor, ca să nu mai spun de adulţii care au simţul umorului mai dezvoltat. M-a ajutat mult şi faptul că stau la trei case de Casa Memorială „Ion Creangă” din Humuleşti, dar mai ales echipa pe care o fac împreună cu soţul meu, Costi(n) Lungu, la rândul lui un cunoscut şi apreciat meşter popular.

…Îmi aduc aminte cu nostalgie de intrarea în AMPM, mai ales că era o ambiţie a mea aceea de a fi membră a acestei asociaţii după ce am avut mai multe colaborări în cadrul Asociaţiei Naţionale a Creatorilor Populari din România. După câteva participări la târguri din Bucureşti şi Constanţa am hotărât că e vremea să mă fac cunoscută şi în Moldova. De aceea l-am contactat pe şeful Muzeului Etnografic al Moldovei, Victor Munteanu, trimiţându-i pe e-mail imagini cu realizările mele. Am primit imediat răspuns şi invitaţia de a participa la Târgul Meşterilor de Sfânta Paraschiva, iar cooptarea în AMPM a venit câteva luni mai târziu.

Aşadar, din 2006 sunt membră a asociaţiei şi pot spune că am avut parte numai de participări la manifestări extrem de plăcute: Târgurile Meşterilor de la Iaşi, Piatra Neamţ şi Roman. La AMPM am găsit o echipă minunată, cu oameni talentaţi şi creativi, fiecare având personalitatea şi modul lui de a vedea lucrurile. Suntem toţi diferiţi, având totuşi ceva în comun: meşteşugul; unul frământă lutul, altul sculptează lemnul, altcineva îndoaie pănuşile sau coase măşti. Ce poate fi mai minunat să-i vezi pe toţi aceşti oameni împreună, în frumoase straie populare, la târguri? Aici, meşterii se adună să râdă, să plângă, să înveţe, să se sfătuiască, uneori să vândă sau să împărtăşească din tainele lor şi publicului larg.
O experienţă cu totul interesantă am avut atunci când, în vara lui 2007, am fost cooptată în proiectul „Micii meşteri din Copou”; aici a trebuit să îndrum 10 copii de la diferite şcoli din Iaşi; recunosc că m-a fascinat această experienţă, asta şi pentru că, în timp ce spuneam povestea, copiii modelau personaje şi obiecte din povestea respectivă, adunând la final o scenă. De pildă, din „Fata babei şi fata moşneagului” îi antrenam la dialog întrebându-i de cine a avut grijă fata moşneagului: de căţeluşă, de pomul cu pere, de cuptor şi de fântână, elemente pe care ei le modelau în acelaşi timp. Astfel, mi-am făcut prieteni printre aceşti copii, dar foarte bine m-am înţeles şi cu părinţii şi bunicii lor.

Sunt multe de spus şi despre oamenii de calitate din cadrul asociaţiei noastre. Am cunoscut oameni valoroşi, de la care am avut de învăţat multe despre tradiţii şi despre adevăratele valori ale neamului românesc. Pentru fiecare dintre ei am un cuvânt bun de spus şi îmi plec fruntea pentru fiecare sfat pe care l-am primit.

Dorind să devin mai înţeleaptă o dată cu trecerea anilor, mărturisesc că mi-ar face plăcere să constat că meşterii învaţă unii de la alţii ceea ce este bun şi autentic, ca unii care au aceeaşi îndeletnicire, astfel încât sintagma „să ducem mai departe tradiţiile” să nu fie doar o expresie de rutină, ci chiar o frumoasă realitate!