Portul popular oltenesc, prin varietatea pieselor ce-l compun, al tehnicilor si materialelor folosite, a organizarii decorurilor, pe suprafata pieselor si motivelor decorative utilizate reprezinta unul din cele mai complexe domenii ale artei populare. Oltenia, zona etnografica cu o individualitate artistica de mare expresivitate, cunoaste o mare diversitate de tipuri de costume. Specificitatile sunt determinate de dispunerea si tratarea motivelor sau de importanta mai mare acordata unei anumite piese din ansamblul costumului, ca urmare a unui mediu cultural-artistic diferentiat, generat de conditiile social-economice diferite.
Subzonele etnografice, cristalizate in decursul vremii in Oltenia, corespund in general vechilor unitati administrative: Mehedinti, Gorj, Valcea, Romanati si Dolj.
Portul popular din Mehedinti. Principalele piese componente ale costumului de Mehedinti sunt: valnicul, catrinta, camasa, carpa de bumbac sau borangic. Nota specifica a acestui costum este data de folosirea intr-o proportie mai mare a culorii negru in decorarea pieselor, in special a catrintelor, valnicelor si camasilor dar si de folosirea firului lat metalic de culoarea argintului pentru ornamentarea valnicului care aici poarta denumirea de crat. Decorul este plasat in partea inferioara a piesei de cele mai multe ori avand forma unei hore.
Portul popular din Gorj. Este alcatuit din catrinte (cea din fata numita fastac, iar cea din spate catrintoi), apoi valnic, camasa sau ciupag cu poale, carpa de bumbac sau borangic, cojocul si suba pe timp de iarna. Ceea ce caracterizeaza costumul de Gorj este armonia cromatica, tonurile vii de albastru, rosu si alb, decorul variat al valnicelor format indeosebi din motive geometrice ca: romburi, cruciulite, spirale. Un moment important in evolutia costumului gorjenesc il constituie aparitia portului schilaresc in jurul anului 1900 care adauga noi piese la costumul traditional, contribuind la imbogatirea ornamenticii, a materialelor din care se confectionau piesele prin introducerea postavului.
Portul popular din Valcea. Se impune prin coloritul catrintelor, valnicelor si camasilor in albastru si rosu aprins.Valnicul se poarta cu o catrinta in fata bogat ornamentata. O trasatura comuna a costumului din partea de nord a Valcii si Gorjului este raspandirea relativ mare a costumului transilvanean din zona Sibiului ca urmare a stabilirii in unele localitati din aceste zone de pastori ardeleni in secolul al XVIII-lea si al XIX-lea, care au adus si pastrat portul traditional, fiind apoi adaptat si in alte zone.
Portul popular din Romanati. Ceea ce confera individualitate costumului de Romanati este preferinta pentru motivele avimorfe si florale intr-o maniera proprie cu contururi puternic stilizate, apropiate de cea a chilimurilor, deosebita de zonele invecinate. Decorul catrintelor care aici poarta denumirea de boscele este dispus in partea inferioara a piesei compunandu-se din motive colorate in rosu, galben, albastru. Aceleasi culori le intalnim pe sube si giubele, apropiindu-se prin bogatia ornamentala de bogatia costumului schilaresc din Gorj, dar deosebindu-se prin culorile vii ce le infrumuseteaza. In Romanati, o nota specifica o da costumului femeiesc casacul, o haina lunga, inchisa, croita pe talie, fara maneci cu ornamentare similara subelor. Cojoacele bogat ornamentate si subele femeiesti cu maneca scurta si aplicatii de gaitan negru si albastru, constituie de asemenea o trasatura a portului din aceasta regiune.
Portul popular din Dolj. Este compus din camasa sau ciupag, carpa de borangic sau bumbac, valnic asociat cu catrinta in fata sau numai valnic. Motivele geometrice domina in compozitia decorului sub forma de romburi sau figuri omenesti stilizate de forma papusii cu doua capete. Broderia acopera pieptul camasii, altita, incretul, gulerul si maneca. Culoarea broderiei este in armonie cu a tesaturilor ce impodobesc valnicele si prestelcile.
Costumele barbatesti din Oltenia sunt mai simple decat cele femeiesti neinregistrand, de la zona, diferente mari. Ele se compun din camasa alba brodata pe piept cu matase alba, din cioareci, suba, cu decor similar subelor, caciula iarna si palarie vara, opinci. In partea de sud a Olteniei se poarta ipingeaua cu broderii pe guler si piept.