Mestesugul mastilor este o indeletnicire care a fost, este si trebuie sa dainuie. Insusirea si practicarea acestui mestesug poate fi un motiv de mandrie si respect al continuarii traditiilor, obiceiurilor si ritualurilor traditionale de sarbatori.
Mastile sunt un subiect de sociologie si psihologie colectiva, de istoria si filozofia culturii. Destinate petrecerii unor paturi sociale prospere, travestiurile si mastile populare, incarcate cu semnificatii din ce in ce mai vagi, au ramas ca un soi de martori arheologici ai mentalitatilor trecute. Unele din cele mai interesante urme, prin varietatea si expresivitatea lor, se afla in Romania raspandite in toate provinciile istorice: Moldova, Transilvania, Oltenia, Muntenia, Dobrogea.
Personaje din mitologia populara si din folclor sunt prezentate si ele in aceasta lume fantastica ce se dezlantuie cu taria unui ritual la anumite date ale anului, in miezul iernii de Craciun si Anul Nou, in preajma solstitiului de vara, de Rusalii, sau cu prilejul unor evenimente memorabile din devenirea individului si a colectivitatii, cum ar fi nunta si moartea.
In zona Neamt, obiceiurile de iarna s-au pastrat nealterate pana in zilele noastre. In perioada 25 decembrie - 7 ianuarie, in fiecare an pe ulitele satelor este o atmosfera speciala de mare sarbatoare crestineasca (Nasterea Domnului) si innoirea timpului calendaristic. In aceasta perioada exista o multitudine de obiceiuri si credinte care marcheaza trecerea dintre ani, imtampinarea noului an fiind insotita de ritualuri uneori mostenite din paganism. In categoria celor din urma intra si carnavalul cu cetele de mascati. In prezent, aceste jocuri cu mascati constituie doar prilej de petrecere populara, de bucurie in zile de sarbatoare speciala, fara a se mai cunoaste simbolistica acestor manifestari si a mastilor.
Mastile din zona Neamt imbraca o diversitate uluitoare de forme, creand prin efectul lor o lume fantastica, de un pitoresc aparte, in care, prin expresivitatea mastilor, atat cele antropomorfe (mos, baba, ursar caldarar, cucoana, jidan s.a.), cat si cele zoomorfe (tap, capra, berbec, urs s.a.), se ia atitudine impotriva relelor intanite in comunitatea respectiva: rautate, zgarcenie, lene, betie etc., mastile pferind posibilitatea de a spune pe sleau adevaruri care, altfel, nu ar putea fi rostite.
Maiestria cu care sunt confectionate mastile din zona Neamt, justifica existenta unui adevarat mestesug, ce presupune calitati deosebite pentru cel care il pracica: imaginatie, talent, imdemanare si un deosebit simt al umorului.
Creatorii de masti din zona Neamt s-au dovedit a fi buni cunoscatori ai obiceiurilor si traditiilor locului, reusind ca prin mastile create sa intregeasca atmosfera specifica sarbatorilor de iarna. Cunoasterea si cercetarea mestesugului confectionarii mastilor inseamna de fapt patrunderea in spiritualitatea satului romanesc traditional, avand in vedere incarcatura simbolica avuta altadata de aceste piese, legate de anumite ritualuri, astazi simple obiecte de recuzita si amuzament in sarbatorile de iarna din zona Neamt.
Materiale si tehnici de lucru
Mastile din zona Neamt sunt confectionate din materiale diferite, cum ar fi: piele si blana de animale, tesaturi de panza sau postav gros, lemn cioplit, coaja de tei, de mesteacan, de brad. In compunerea lor intra de asemenea bucati de metal sub forma de placi sau cercuri, sfoara groasa colorata, pene de pasari, calti de canepa, par de cal sau porc, carton colorat, margele, nasturi, bucati de sticla, bobe de fasole, coarne de animal, oglinzi etc. Deseori in constructia mastilor se folosesc resturi de obiecte altadata utile: doage de cofe, funduri de putini.
Mastile la ele acasa
Daca ne referim la localitatile cercetate: Pipirig, Timisesti, Vanatori, Boboiesti, Lunca, Tarpesti, Ghindaoani, Brusturi se constata ca exista doar in doua localitati creatori de masti cunoscuti in tara si nu numai.
Astfel la Tarpesti, creatorul popular Nicolae Popa continua, si la respectabila varsta de 90 ani, alaturi de sotia sa Elena, sa confectioneze masti variate (drac, cucoana, mos, baba, betiv, zgarcit etc.), dovedind de fiecare data o imaginatie bogata, talent si indemanare deosebita in sugerarea defectelor umane.
La Timisesti Ioan Albu practica acest mestesug de la varsta de 14 ani, mestesug invatat de la unchiul sau in urma cu 61 ani. Mastile lui Ioan Albu (mos, baba, tigan, betiv), precum si mascoidele (ursi, capre) dovedesc ingeniozitatea acestui creator, simtul ironic pronuntat, impotriva aspectelor negative din viata satului, incercand in felul acesta sa ia o atitudine critica prin expresivitatea artistica a mastilor sale.